Toate fetele/femeile au avut, la un moment dat, un prieten naspa. D`ala de sti ca-i naspa, si tot stai cu el. Ca iti place de el, ca poate il iubesti. Ca sti ca si el tine la tine, in felul lui. Sau speri. Eu cred ca toate fetele/femeile au, in materie de barbati, “a stupid quota” pe toata viata. Adica au obligatia de a avea cel putin un prieten din categoria de mai sus. Unele din ele renunta, la un moment dat, la tipul respectiv, in speranta ca gasesc ceva mai bun. Din acestea, o mica parte chiar gasesc. Restul ori dau de mai rau, ori nu mai gasesc deloc.
Ideea e alta : poate oare un singur om sa stearga pacatele tuturor celorlalti ? Se ia urmatoarea situatie : tu, femeie, ai fost grav ranita (in amorul tau propriu, nu fizic), de un respectiv “el”. Renunti, te muti la maica-ta, jelesti o saptamana, iti trece, jelesti iar, il cauti, nu-l cauti. Dar apare altul. Si asta sti sigur ca e EL. Se poarta frumos cu tine, si il iubesti si te iubeste. E de ajuns ca sa uiti ce ti-a facut respectivul celalalt ?
Si pentru EL, al meu: iti multumesc ca existi. Tu esti motivul pentru care a meritat sa pup atatea broaste.
PS: De pe 9 ianuarie a.c. am devenit soferita cu drepturi depline. Asa ca daca vedeti o tipa aproape iesind prin parbriz, care merge cu a doua pe soseaua libera, nu claxonati, nu injurati. Depasiti si fiti calmi!